Rapiță

În ultimii ani, cultivarea rapiței a crescut dramatic în Uniunea Europeană, în special în țări precum Germania, unde sursele regenerabile de energie devin importante pentru interesele naționale. Uleiul de rapiță s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune surse de biomotorină, iar o cantitate tot mai mare de făină de rapiță a ridicat nivelul de interes atât al nutriționiștilor, cât și al producătorilor. În general, rapița este considerată un bun înlocuitor, chiar dacă parțial, pentru făina de soia în majoritatea dietelor de animale.

Rapița (Brassica napus și Brassica campestris), care este un membru al aceleiași familii ca muștarul, varza și napii, este o cultură majoră care produce ulei, ocupând locul trei după soia și palmier. Este cultivat în țări cu climă mai rece, care sunt de obicei inadecvate pentru cultivarea soia. Principalele regiuni producătoare includ Uniunea Europeană, Canada și SUA, China, India și Australia.

Semințele de rapiță sunt mai întâi zdrobite pentru a îndepărta uleiul, rezultând tortul de rapiță ca primul produs secundar. În cele mai multe cazuri astăzi, tortul este prelucrat în continuare prin extracția solventului, rezultând făină de rapiță ca produs final. În medie, făina de rapiță conține pe bază de hrană (90% substanță uscată) 36-38% proteine brute, 10-12% fibre brute, 1-2% lipide (ulei), 6-8% cenușă, mai puțin de 1 % calciu și 1,2% fosfor total. Compoziția variază foarte mult în funcție de factori precum originea, condițiile de creștere, procesul de fabricație și gradul de extracție a uleiului.

În cazul în care semințele de rapiță cu niveluri normale (mai mari) de glucozinolați și acid erucic trebuie să fie hrănite animalelor, atunci, în mod natural, utilizarea trebuie limitată pentru a evita performanțe reduse și pentru a asigura sănătatea animalelor. În general, la fel ca în majoritatea cazurilor, rumegătoarele sunt mai puțin susceptibile la factorii anti-nutriționali decât animalele monogastrice. Astfel, bovinele de lapte nu trebuie hrănite cu mai mult de 2-4 kg de făină de rapiță pe cap pe zi. La vitele de carne, făina de rapiță nu trebuie să depășească un sfert din fracția concentrată totală din rația lor. La ovine și caprine, rapița nu trebuie să depășească 20% din rația lor totală. La porci, rapița trebuie utilizată numai în dietele pentru finisarea porcilor și a scroafelor gestante (mai puțin de 10% din dieta totală). Păsările tinere nu ar trebui să primească mai mult de 2-3% din dieta lor ca făină de rapiță, în timp ce până la 5% pot fi hrănite la păsările mai în vârstă. În general, precauție este cuvântul cheie atunci când se utilizează pentru prima dată făina de rapiță sau făina de rapiță dintr-o sursă nouă. Este întotdeauna cel mai bine să începeți cu niveluri de incluziune foarte scăzute și să le măriți treptat până când se obține un echilibru optim între performanță și costul de producție. Aici se recomandă sfatul unui nutriționist calificat.